Bună-credință

Convingerea că se acționează în limitele legii, fără a vătăma drepturile altuia; obligație generală la încheierea și executarea contractului.

Convingerea legitimă că se acționează în limitele legii și fără a vătăma drepturile altuia. Părțile unui contract îl încheie și îl execută cu bună-credință, iar această obligație nu poate fi înlăturată sau limitată (art. 1272 Cod civil).

Sinonime și forme uzuale

Formele sub care apare termenul în texte

bona fides

Termeni care se citesc împreună cu acesta

Termeni menționați în definiție

Cu definiția lor în dicționar

Definițiile au caracter informativ și nu înlocuiesc consultanța juridică.