Dezmembrământ al dreptului de proprietate care conferă titularului dreptul de a se folosi de bunul altuia (servitute pozitivă) ori de a împiedica proprietarul să exercite anumite prerogative (servitute negativă). Servitutea este un drept real asupra bunului altuia.
Servitute
Dezmembrământ al dreptului de proprietate care permite folosirea bunului altuia sau împiedică exercitarea unor prerogative ale proprietarului.
Sinonime și forme uzuale
Formele sub care apare termenul în textedrept de servitute servitute de trecere
Vezi și
Termeni care se citesc împreună cu acestaTermeni menționați în definiție
Cu definiția lor în dicționarDefinițiile au caracter informativ și nu înlocuiesc consultanța juridică.