Dreptul creditorului de a reține un bun al debitorului aflat în mâinile sale, legitim, până la plata creanței sale. Este o garanție imperfectă, întrucât nu conferă un drept de urmărire.
Drept de retenție
Dreptul creditorului de a reține un bun al debitorului până la plata creanței sale.
Sinonime și forme uzuale
Formele sub care apare termenul în texteretenție
Vezi și
Termeni care se citesc împreună cu acestaTermeni menționați în definiție
Cu definiția lor în dicționarDefinițiile au caracter informativ și nu înlocuiesc consultanța juridică.